IRINA MAVRODIN [9883]

Irina Mavrodin

Irina Mavrodin (Nacida el 12 de junio 1929 - Murió el 22 de mayo 2012) fue una profesora de literatura francesa (inicialmente en la Universidad de Bucarest, después profesora asesora en la Universidad de Craiova) traductora rumana a Inglés y Francés, poeta y ensayista.

Irina Mavrodin nació el 12 de junio de 1929. Sus padres eran Anastase Mavrodin, maestro y Maria.

Estudió en Focsani (1940-1950), interrumpida por dos años. Se convirtió en graduada de la Universidad de Bucarest (Facultad de Lenguas Extranjeras, Departamento de francés) en 1954. Recibió un doctorado en literatura francesa, con la tesis "Nathalie Sarraute y le Nouveau Roman" (1971).

Irina Mavrodin fue profesora en la Facultad de Lenguas Extranjeras de la Universidad de Bucarest, el Departamento de la literatura francesa.

POEMAS

Poeme, Cartea Românească, 1970;

Reci limpezi cuvinte, Cartea Românească, 1971;

Copac înflorit, Cartea Româneasca, 1978;

Picătura de ploaie, Cartea Românească, 1987;

Vocile, Cartea Românească, 1998, Premiul Uniunii Scriitorilor;

Punere în abis, Poeți români contemporani", Eminescu, 2000.

Ensayos críticos

Spațiul continuu, Univers, 1972;

Romanul poetic, Univers, 1977;

Poussin. Praxis și metoda, Meridiane, 1981;

Modernii, precursori ai clasicilor, Dacia, 1981;

Poietica și poetica, Univers, 1982; ed. 2, Scrisul Românesc, 1998;

Stendhal Scriitura și cunoastere, Albatros, 1985;

Punctul central, Eminescu, 1986;

Mâna care scrie: Spre o poietică a hazardului, Editura EST, 2001, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române;

Uimire și poiesis, Scrisul Românesc, 1999;

Cvadratura cercului, Eminescu, 2001.

EL GIRASOL

Sobre su tumba

justo al lado de la Cruz

ha nacido un Girasol

en la oscuridad que ha cubierto

todo el universo

sólo Él

más luz

Traducción del rumano al castellano: Pere Bessó

FLOARE SOARELUI

Pe mormântul Ei

chiar lângă Cruce

a răsărit o Floarea Soarelui

în bezna care cuprinsese

tot universul

numai Ea

mai lumina

Lumânãrile 

Suntem copiii Tãi

lumânãrile de cearã moale

care vor sã se aprindã

de la lumina Ta

ajutã-ne

sã ardem în noapte

atâta

cât ne va fi fost dat

Enigma 

Pe norul acela stã scris

destinul meu

într-un alfabet

mie necunoscut

este o câmpie verde

cu o casã albã în mijloc

un singur copac își scuturã florile

peste mormântul mamei

ce vrea sã spunã

aceastã îmbinare

de semne atât de simple și

misterioase