BUSCAR POETAS (A LA IZQUIERDA):
[1] POR ORDEN ALFABÉTICO NOMBRE
[2] ARCHIVOS 1ª, 2ª, 3ª, 4ª, 5ª 6ª 7ª 8ª 9ª 10ª 11ª 12ª 13ª 14ª 15ª 16ª 17ª 18ª 19ª 20ª y 21ª BLOQUES
[3] POR PAÍSES (POETAS DE 178 PAÍSES)

SUGERENCIA: Buscar poetas antologados fácilmente:
Escribir en Google: "Nombre del poeta" + Fernando Sabido
Si está antologado, aparecerá en las primeras referencias de Google
________________________________

miércoles, 30 de julio de 2014

ION CRISTOFOR [10.774]


ION CRISTOFOR 

(Geaca, RUMANIA 1952). Es poeta, crítico literario, traductor y editor en varias revistas y magazines literarios. Es desde 1999 el responsable del Departamento de Cultura del ayuntamiento de Cluj-Napoca. Ha publicado las siguientes obras poéticas: În odăile fulgerului (1982), Cina pe mare (1988), Marsyas (2001), Casa cu un singur perete (2004), Sărbătoare la ospiciu (2004), O cuşcă pentru poet (2007), Angore et taedio (2009), Cine a dat foc Romei (2010), Geamantanul de sticlă/The Glass suitase poetry, romanian/ english, 2011.






Esperamos tiritando


                                                Al poeta Pere Bessó

unos pocos hambrientos
diez negros chinos 
una mano de enanos
beben Coca-Colay
y todo se empequeñece

cuando de pronto anochece en babilonia 
llueve a cántaros sobre los altares de notre dame
en la sagrada familia se ha instalado una familia feliz de canguros 
y las pirámides de egipto 
han reunido sólo alguna semilla de amapola

pero lo que nos mantiene en ascuas
y nos sobrepasa 
los monos de los árboles 
nos imitan beben Coca-Cola
se abanican con los pasaportes

esperamos tiritando
con la mirada en facebook
que la muerte nos entregue los informes







Aşteptăm înfriguraţi

                                            Se dedică poetului Pere Bessó

câţiva hămesiţi
zece negri chinezi
o mână de pitici 
beau Coca-Cola
şi se fac tot mai mici

când deodată se-ntunecă în babilon 
plouă din belşug peste altarele din notre dame
în sagrada familia s-a instalat o fericită familie de canguri 
iar piramidele egiptului 
au ajuns doar cât bobul de mac

dar ce ne ţine pe jar
şi ne pune capac
maimuţele din copaci 
ne maimuţăresc beau Coca-Cola
îşi fac vânt cu paşapoartele

aşteptăm înfriguraţi
cu ochii în facebook
ca moartea să ne trimită rapoartele







Esperem gelats de fred

                                                  Dedicat al poeta Pere Bessó
uns pocs afamats
déu negres xinesos
una mà de nans
beuen Coca-Cola
i tot s’empetiteix

quan de sobte es fa nit en babilònia 
plou a cànters als altars de notre dame
en la sagrada família s’ha instal·lat una feliç família de cangurs 
i les piràmides d’egipte 
han abastit només alguna llavor de rosella

però el que ens té en l’aire
i és massa per a nosaltres
les mones dels arbres 
ens imiten beuen Coca-Cola
es venten amb els passaports

esperem gelats
amb els ulls en facebook
que la mort ens lliure els informes





Între noi şi ceaţă

Între noi şi ceaţa ce tocmai atunci se lăsa
Era un bărbat cu faţa la zid
Nu ştie nimeni de ce
Bărbatul plângea şi plângea

Între noi şi ceaţa ce tocmai atunci se lăsa
Era un pod zburător şi câteva camioane cu soldaţi
Era o toamnă mutilată de război
Cu văduve tinere bocind
Şi câţiva arbori proaspăt tăiaţi

Între noi şi ceaţa ce tocmai atunci se lăsa
Roşie ca o lună decapitată 
Amin amin vă zic vouă surori
Şi voi nenumăraţi neştiuţilor fraţi
Ucişi pe drumuri străine ori şanţuri 
Era o toamnă cu văduve tinere 
Şi câţiva arbori proaspăt tăiaţi






Domnule Kant

adevărul vameşilor nu e şi adevărul lor
adevărul hienelor nu e şi adevărul nostru

la urma urmei
adevărul adevărat e că păduchii 
ne-au chinuit toată noaptea 

domnule Kant
stelele clipeau somnoroase deasupra
capului nostru
era frig şi-un miros pătrunzător de benzină în sală 

pleiade strălucitoare se iveau la geam
baletau constelaţii de gală

eram săraci şi tineri pe atunci
păduchii benchetuiau pe pielea noastră 
dincolo de orice lege morală







Lumină sau beznă 

Zadarnic ne-am prosternat în faţa pietrelor
zugrăvite cu chipuri de zei
căci iată în curtea domeniului
tăcerea îşi strânge casapii întunecaţii ostaşi

Arborii anotimpului scot la geam flamurile lor însângerate
fiecare vorbă cântăreşte acum cât un cadavru
ori cât o petală de trandafir

Lumină sau beznă-i totuna
târfa se confundă acum cu orice vestală

Nu rosti nici o vorbă nici o silabă în plus
nu rupe nici o petală
acum se bat cuie în braţele omului
se scuipă pe noul Isus



No hay comentarios: